La umbra nucului batrân... (классический румынский романс)
LA UMBRA NUCULUI BATRÂN... (1930)
Versurile de Alexandru Dinescu Muzica de Ionel Fernic
La umbra nucului batrân, Pe banca învechită Tu mă rugai să mai ramân, Să te mângâi, iubită! Şi-n nopţile cu cer senin, Cu şoapte de iubire; Îţi mângâiam al tău păr fin Nebun de fericire!
Acum aş vrea să mai rămân, Dar banca-i putrezită, Şi frunza nucului bătrân De vânturi risipită... Şi, tot chemându-te-n zadar, Durerea ce mă curmă Ţi-aduce-n plânsul meu amar Romanţa de pe urmă...
La umbra nucului batrân, Pe banca învechită Tu mă rugai să mai ramân, Să te mângâi, iubită! Şi-n nopţile cu cer senin, Cu şoapte de iubire; Îţi mângâiam al tău păr fin Nebun de fericire!