LA UMBRA NUCULUI BATRÂN... (1930)
Versurile de Alexandru Dinescu
Muzica de Ionel Fernic
La umbra nucului batrân,
Pe banca învechită
Tu mă rugai să mai ramân,
Să te mângâi, iubită!
Şi-n nopţile cu cer senin,
Cu şoapte de iubire;
Îţi mângâiam al tău păr fin
Nebun de fericire!
Acum aş vrea să mai rămân,
Dar banca-i putrezită,
Şi frunza nucului bătrân
De vânturi risipită...
Şi, tot chemându-te-n zadar,
Durerea ce mă curmă
Ţi-aduce-n plânsul meu amar
Romanţa de pe urmă...
La umbra nucului batrân,
Pe banca învechită
Tu mă rugai să mai ramân,
Să te mângâi, iubită!
Şi-n nopţile cu cer senin,
Cu şoapte de iubire;
Îţi mângâiam al tău păr fin
Nebun de fericire!
Статистика страницы на pesni.guru ▼
Просмотров сегодня: 1