Copacii care fug prin ceață
Cu brațele de floare pline,
Lumina care-mi râde-n față, –
Acestea, știu, vor fi și mâine.
Prea dragă vîntului stihie,
Inelul care-i de la tine
Și negustata-mi poezie, –
Acestea, știu, vor fi și mâine.
Doar fruntea ta cea gânditoare
Și ochii tainic duși în sine,
Și-amara noastră-mbrățișare, –
Acestea nu vor fi și mâine.
C-R`17/18xi13 mif *
( vers: Leon-a Lari )
MIFOGA еще тексты
Оценка текста
Статистика страницы на pesni.guru ▼
Просмотров сегодня: 1