Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte, In care te-adancira barbarii de tirani! Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte, La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!
Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume Ca-n aste maini mai curge un sange de roman, Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume Triumfator in lupte, un nume de Traian!
Inalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine, Cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii; Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi in stane, Batrani, barbati, juni, tineri, din munti si din campii!
Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine, Romana natiune, ai vostri stranepoti, Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine, “Viata-n libertate ori moarte! ” striga toti.
Pre voi va nimicira a pizmei rautate Si oarba neunire la Milcov si Carpati! Dar noi, patrunsi la suflet de sfanta libertate, Juram ca vom da mana, sa fim pururea frati!