Traian - Vorbind cu peretii | Текст песни

• Тексты песен
• Traian
• Vorbind cu peretii

De la o vreme, atitea s-au schimbat in jurul meu,
Noaptea ma trezesc respirand greu,
Accese de panica de parca-s la inchisoare,
Dar mi-amintesc ca inca-s la liceu,
Zi de zi, acelasi traseu, acelasi troleu,
Intru cu tupeu, de zici c-am venit cu un trofeu din turneu,
Dintr-un turn eu am venit fara emotii, le-am inchis intr-un safeu,
C-am renuntat la multe multi au renuntat la mine,
Nu ma recreez cu rime nu mai am incredere in nimeni,
Viata asta a luat o intorsatura dubioasa,
De multe lucruri nu-mi mai pasa,
Si simt ca totul devine un fel de ''lasa...'',
Nici muzica, nu-mi ofera aceea stare,
In care sa ma bucur de singuratate-n reluare,
Atit de singur, ma-ntreb daca e bine,
Daca sa mai zic: ''In fine'',
Si daca e normal sa fiu asa nervos pe toata lumea,
Chiar de cind se-ncepe saptamana simt ca asa o sa fiu toata luna,
Si uite asa, se termina anul, banul, isi arata coltii, si gramul,
N-are efectul scontat, vreau sa zic si eu odata fericit:
''Sunt liber, am plecat''
Insa in asa momente, te simti extrem de neajutorat,
Caci fara chestii materiale esti un nimeni, un ratat.
----------------------------------------­----------------------------------------­-----
Si eu din nou scriu poezii de parca ar schimba ceva,
Prea mult intuneric, ma inspaimanta linistea,
Multi au plecat nu erau oamenii potriviti,
Sau i-am alungat, ca ma scoteau din minti,
Am nevoie de recreere,
De a invata sa nu atrag atentie la sechele,
De odihna pentru un creier scurtcircuitat, suprasolicitat,
La dracu vreau mai repede sa scap...
Era o persoana care era, singura care intelegea ce gindesc,
Dincolo de aparente, si ce nu reusesc,
Dar din ce in ce mai rar vorbim,
Pentru ca-n ultima perioada, problemele mai mari devin,
Ca o tumoare peste ani, netratata din lipsa de bani,
Si eu alaturi de caiet, pix si beat, zici ca-s fericit,
Dar de ce sa ma mint...
----------------------------------------­---------------------------------
Dar de ce sa ma mint, cind tristetea ma apasa,
Iarasi mintea mea bolnava viseaza la o foita grasa,
Am ginduri in cap pe care nu le pot face sa taca,
Imi zic ca-s o haimana, si-mi reamintesc, c-am iubit o vaca, iata,
Trecutul prinde glas, plin de imagini ca un atlas,
Imi pare rau dar nu mai vreau sa ma mai prefac,
Sa mai zimbesc fortat,
Sa mai ascult sfaturile voastre de cacat,
In speranta ca mi-am mutat gindurile negative pe foaie,
Ma retrag in lumea mea, scarpinindu-ma pe coaie,
Cu un fum imaginar si cu un pistol cu gloante: ''fara numar'',
Imi bag pula respectuos in afirmatia: ''umar la umar'',
De-a lungul vietii, prea tare m-am intins,
Pentru cacaturi de genul am fost respins,
Renegat, impins, pentru nimicuri, nu mai sunt surprins.
Mereu, mereu, aceeasi camera, aceeasi fereastra, acelasi felinar,
Aceleasi ginduri in cap, baga-mi-as, au aparut iar,
Acelasi raft de carti necitite, tot atitia fraieri care acum o iau pe ocolite,
Ma scot din sarite...

Traian еще тексты